| = Paradoxal stăpânind infinitul | Amanda Spulber [11.Apr.24 18:11] |
| Mi-a plăcut acest joc al contradicțiilor. În special, mi-a plăcut cum începe, cu un gest banal care trece brusc la surprinzător. Are infinitul nevoie de finit? Poate că da. Și poate, din întâmplare, se atinge echilibrul, se ajunge la simbioză. Primul vers din strofa a treia îmi sună un pic redundant. Cred că s-ar înțelege și fără el și parcă ar curge un pic mai bine poezia. | |
| = Am vrut să spun | Amanda Spulber [11.Apr.24 18:18] |
| Ar curge și mai bine, nu un pic mai bine. Fiindcă îmi place și cu acel vers. Dar sună un pic redundant. | |
| = Adevărat! | Emilian Lican [11.Apr.24 18:22] |
| Acum valurile din borcan se sparg în spumele unei beri, nu-i fac reclamă, care răcorește poetul din mine... :) Am lecturat cu plăcere! | |
| = o altă lumină | Nincu Mircea [08.May.24 00:45] |
| da. citind acum, după ceva timp, părerile voastre, citesc poemul în altă lumină. aș schimba câte ceva, dar încă nu sunt pregătit, cred... oricum, vă mulțumesc mult! | |