am fost prizonierul mai multor încăperi
din care uneori am vrut să fug
de multe ori au dispărut ele
fără să știu de ce
mai ales cele care nu aveau ferestre

ultima încăpere de care îmi amintesc
avea foarte multe
în fața patului pe care mă tolănisem
erau două
una verde mentă cu efect răcoritor
și alta brăzdată de fire
o a treia se deschidea spre o lume ciudată nebuloasă
urât mirositoare dar tentantă
multe altele despre care nu prea știu ce să spun
și o ultimă fereastră cu oameni în balcoane
lângă petunii și mușcate

pe toate astea le-am văzut
când mă gândeam ce fac
și
am ajuns la concluzia
că numai ce vreau
deci număr clanțe
și înțeleg că-s plin de ură când vorbesc de ele
pentru că nu au deschis nicio poartă