Să-ți împrumut din nopți...ce-am stat ca un soldat
Dormind trei, patru ore pe-o margine de pat.
Cu încordări prelungi,veghind, - făr* a căsca –
Așa că gură-largă, nu mă mai judeca!

Să-ți dau cu împrumut pantofii mei o zi,
Te vei împedica, te vei împotmoli,
”Mă strâng și mă rănesc!” - așa te-ai lamenta –
Atunci îți dau un sfat: Nu mă mai judeca!

Să-ți dau și ochii mei ce au secat de plâns,
În tinerețea-mi crudă, când chinuri m-au constrâns,
Mă critici că n-am lacrimi, - și cât m-ar vindeca...-
Tu nu ești Dumnezeu, nu mă mai judeca!

Să-ți împrumut și straiul cusut cu plumb, granit,
Nu te-ai mai ridica, vei sta înțepenit,
”Cum să mă mișc în viață ?!” - așa m-ai cerceta -
Să-ți vezi de soarta ta, nu mă mai judeca!

Să-ți dau doar un bagaj, și fără de retur,
Să nu te plângi că-i greu, tu, bârfitor matur,
Iar de nu-l poți urni, icnind pân* te-ai usca,
Îți sugerez deschis: Nu mă mai judeca!

Să-ți dau pantofii mei, de tot, sunt unicat!
Că m-ai făcut bucăți, ”Judecător căscat”,
Da știu că vei rămâne blocat, ipotecat...
Nu-i voi revendica, că mult m-ai judecat!

Când îți arunci privirea în viața cuiva,
Să-ți amintești ce-ți spun: Ocupă-te de-a ta!
Și nu mai judeca!