poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 795 .



Proprietatea comunistului
personale [ ]
la colț sub lampă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gabi ]

2007-05-07  |     | 



Titi abia a ajuns de la grădiniță.
Pentru că a zgândărit-o pe Alabamba pe drum
și a făcut-o să țipe mai tare decât claxoanele,
stă pedepsit pe scaun, încruntat, cu mâinile încrucișate la piept.
Ne zice cu năduf:
-să știți că și doamna m-a pedepsit la grădi.
-Iar ai necăjit-o pe educatoare? Ce-ai mai făcut de data asta?
-Am făcut o criză…
-Ce fel de criză? întreabă mama
-O criză …de criză.
-Da’ de ce? își ia o figură serioasă tata, pufnind pe sub mustață.
-De …criză.
-Dar cine te-a supărat de ai făcut o criză? îl ia la rând mama.
-Evi. De la ea a pornit criza, ne-o spune răspicat Titi.
-Te-ai certat cu Eva pe jucării?
-Nu. Nu pe jucării. Pe proprietate.
-Pe ce fel de proprietate? îl țintesc mirați amândoi părinții.
-Pe proprietatea grădiniței.
-Ce anume era proprietatea, Titi? Era un scăunel? O măsuță? Ce anume? îl descoase tata
-Nu. Nu era un scăunel. Era o proprietate, ridică tonul intrigat de neînțelegerea adulților.
Apoi continuă serios:
-Evi a zis că proprietatea e a ei, dar de fapt proprietatea era a grădiniței. Vocea cristalină tremura deja de indignare.
-Dar totuși Titi, cum arăta proprietatea ?
-Era…o…proprietate.

Parinții dau nedumeriți din umeri, primul discurs comunist al puiului de grădiniță este cu mult peste puterea lor de pricepere.

Mai târziu s-a aflat că proprietatea în cauză era un lănțișor de la gâtul Evei pe care fetița i-l dăduse pentru un moment lui Titi, la rugămințile acestuia. Apoi iși ceruse podoaba înapoi, dar Titi, susținând că lănțișorul ei este proprietatea de drept a grădiniței, nu i l-a mai returnat. De aici, cei doi copropietari s-au luat de gât. Titi, fiind mai puternic, și-a reținut bunul comun. Iar la întoarcerea educatoarei în clasă, comunistul proprietar a fost pedepsit. La colț. Nu se știe dacă înverșunatului ideolog i s-a explicat pe îndelete că și în grădinița unde toate se împart între copii, mai sunt și lucruri intime, proprietate personală… Se știe doar că Titi plângea de câte ori pleca acasă . După pijamaua lăsată în dormitor. Dacă i-o fură careva? Dacă o bagă la bunuri comune și nu i-o mai dau înapoi?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!