Viața în Dumnezeu este o "moarte"
în lume, o detașare statornică
plină de duh, de iubirea Lui cerească
și de toată nostalgia iubirii Lui pentru noi.

Dacă ar exista un acces direct
la bucuria Divină, cu siguranță
aș trece granița spre Tine!

Doamne, ești un "fior" plăcut,
crești în sufletul meu și în
infinitul spațiului...

Ce-i dincolo de tine Doamne?
Aș fi descoperit probabil o muzică,
și cu ea fericirea din care se înalță
crini, flori pure...

Un peisaj tern îmi saltă o amintire
de paradis sau o melancolie de menuet.

Îmi simt sângele circulând într-un ritm
lent, până la stagnare, la inocență.
Doamne, moartea și iubirea sunt obsesii,
viața, doar o obsesie periodică!

M-am desprins de lumea comercială
și am ales o cale spre putreziciune,
spre putreziciunea perfectă, singurătatea
solitară și cuvântul Tău etern, Biblia!