Tu, judecator, iar eu, inculpat,
se facea ca ne jucam
de-a copilaria.
Eu te tineam strans de mana
pentru a nu te pierde vreodata
printre straini,
printre oameni
de care am fugit toata viata.

Eu, inculpat, iar tu, judecator,
se facea ca ne jucam
de-a viata.
Te aparam de cei mari
si mai radeam de tine,
copilul,
cand sopteam,
enigmatic si cuminte,
un cantec de ruga pentru parinti.
Si tu plangeai.

Tu, judecator, iar eu, inculpat,
se facea ca ne jucam
de-a soarta.
Nu puteam iubi destul
pentru ca tu nu iubeai.
Iti cautam mireasa,
dar tu nu-ti gaseai nicicand
costum de mire.

Eu, inculpat, iar tu, judecator,
se facea ca ne jucam
de-a foamea.
Si dezveleam impreuna
borcane invelite in ziarele vremii.

Tu, judecator, iar eu, inculpat,
se facea ca ne jucam
de-a sinceritatea.
Nu am reusit vreodata
sa te conving
in instanta.
Tu, in roba-ti alba,
ai ramas aspru si drept.

Eu, inculpat, iar tu, judecator,
se facea ca ne jucam
de-a fratii.


Noiembrie 2010