Printre atâtea lumi străine,
Farfurii de porțelan,
Își găsesc sfârșitul,
Într-un joc pe internet.

Printre atâtea glasuri stinse,
Se aprind viteze scurte,
Ce se scurg într-un rău infect.

Zumzete și trăsnete,
Aprind cerul și-l pătează,
Cu a lor aspect incert.

Tone de idei se pierd pe o bandă optică
Și totul pentru ce,
Pentru niște bani infecți,
Conectați la un calculator defect.

Și întrebăm cu dezamăgire,
Cine suntem noi?
Cine sunteți voi?
Când suntem toți niște roboți.