Am luptat mereu în mine
C-o fantomă de cîndva...
Plîng, mi-e dor, dar uit de tine
Chiar de nu te pot uita.

Pornisem să mă-ndepărtez
Necunoscînd drumuri integri,
Profund priveam în ochii verzi
Fără-ai cunoaște pe cei negri.

M-am jucat cu sentimentul,
Nu știam ce-nseamnă dor,
Atunci vedeam numai prezentul
Și nu priveam în viitor.

Rîdeam atunci și-mi era bine,
Iubeam pe altul în secret...
Dar acum mi-e dor de tine
Și de ce-am făcut regret.

Ce veselă atunci eram
Îl iubeam măteț, în fală,
În ochii altuia credeam,
Însă am făcut greșeală.

Astăzi plîng pe bune drepturi
Mă-nec în lacrimi și-n suspin,
Dorind să uit acele certuri
Și-n inimioară să-ți revin.

Dar trecutul e o bară
Ce nu pot s-o traversez.
Trecutul plin e de greșeală
Că am crzut în ochii verzi.

Astăzi, dac-aș fi în stare
Să întorc ce a trecut,
Va mai răsări un soare
Pe care nu l-am cunoscut.

Soarele iubirei noastre,
Soarele din viața mea...
Părăsind clipe sihastre
Și trăind precum cîndva.

Lăuntric lacrimi îmi pătrund
Chiar de la tine am acces,
Căci privirea mi-o ascund
Cu gînd că-i fără de succes.

Luceafăr te visez în noapte,
Înger te visez în zi,
Dar oricum îmi ești departe
Și nu vii. Cît aș dori...

Visul iar se descompune
Și să îl uit îmi este greu,
Tu rămîi departe-n lume,
Eu rămîn în locul meu.

Lacrima mi se coboară,
Alunecă din ochi încet
Ca o falnică comoară
Ce se pierde în deșert.

Pentru un vis ce-i dărîmat
Printr-o veche amintire,
Acum simt cu-adevărat
Ce-nseamnă lacrimi de iubire.

În ochi stins îți este focul
Odată ce ardea-n văpăi,
Dar au dispărut cu totul
Cînd mi-e dor de ochii tăi.

Inima îmi plînge-n mine,
Se dezice-n jur de tot...
Doar să fie-acum cu tine!
Tăcerea nu o mai suport!

Inima-mi este oprită,
Cu lacăte e încuiată,
Acum saltă-n ritm zdrobită
Prin atmosfera provocată.

Să te-ntoarcă într-o lume
De unde-atunci ai evadat...
Și acum te strig pe nume,
Dar dispari neobservat.

Vocea mea nu se aude
Sau nu dorești să îmi răspunzi,
Cînd ecoul îmi răspunde
Dar tu însu-ți te ascunzi.

De ce dispari în larga zare,
Întoarcete și înapoi,
Vino la a mea chemare,
Vino că mi-e dor de noi!

Vino iar in viata mea!
Vino iarăși lîngă mine!
Trecutul rost acum n-avea
De s-ar distruge ar fi bine...

Dar e zidul împietrit
Timpul ce-a rămas în urmă
Și nicidecum nu e zdrobit,
Nicidecum el nu se curmă.

Nu se dărîmă nicidecum
Piatra rece, grea și goală,
Ce încheie al meu drum
Cu pietricele de greșeală.

O zi de mine-i așteptată,
O aștept la nesfîrșit...
Să mai fie înc-odata
Clipa cînd ne-am întîlnit!

Orișicum nu pot să cred,
Inima iarăși îmi zace,
Speranța piere în deșert...
Căci timpul nu se mai întoarce.

E o magică poveste
Ce-o-ntîlnești odată doar,
În viață doar odată este
Și dispare în zadar.

Dar iubirea cea pierdută,
Pierdută-n timpul ce-a trecut,
Tace în uitare mută
De parcă nu v-ați cunoscut.

Și în viață doar rămîne
Prin amintiri un singur glas,
Speranța-n ziua cea de mîine
Și lacrima ce-a mai rămas.

Privirea tristă se îndreaptă
Înspre ecouri ce transmit
Magia vorbei, ce așteaptă
Cuvîntul cel nefericit.

Cuvîntul cel de încheiere,
Cuvîntul cel ce ne desparte,
Ce ne îneacă în durere
Și viața o transformă-n moarte.

Vorba lacrimei ce curge
Se deșartă-n val curgînd
Și din inimă îți smulge
Ultimul, dar bun cuvînt.

... ... ...

E doar un vis amăgitor
Cu lipsă de speranță.
Te transformă visător
În rest din a ta viață.