M-aș răstigni-ntre sânii tăi,
Un Crist-aș fii pe crucea de argint,
Priponit între tâlharii răi
Să gust buretul cu absint.

Pe întinsul unui decolteu
M-ar strivi două doar Golgote,
Aș sta slab, deși un semizeu,
Precum bemolul între două note.

Timpul parcă stă în loc
Și minutele trec ca anii;
Pârjolit de-al amiezii foc
Visez la iedera din Ghetsimanii.

Doar vocea ta, îmi dă răcoare,
Când asudat sufli peste bluză,
Și îți faci vânt de-așa dogoare
Zâmbind ca și cum te-amuză.

Bluza ta e un năvod
De prins păcate pe o listă,
Iar de o închizi vreunui nerod
Văd soarele printr-o eclipsă.

Aștept și eu și tu furtuna,
Sudoarea ta gustă-a alune,
Ȋn valuri inundând cununa
Tivită în rubine roșii, brune.

Aș vrea crucea mea să o întind,
Să prind privirea ta dintâi,
Până jos să te cuprind
Să-ți mângâi biblicul călcâi.

De prea mulți nuri, de prea mult chin
Visez castitatea cea de stâncă,
Implor precum odată Augustin
Să mi se dea, dar nu acum, nu încă.

Mă rog pios să-ți fie greu
Cu mâna crucea să o atingi;
Cerând vre_un semn din Elizeu
Fierbinte dorul meu să stingi.




Cât am ajuns bizar, netrebnic
Să cuget la o blasfemie
Sa dau Cosmosul pe un nimic
Strunind a poftelor stihie.

Nu voi spera la mântuire
Gândul meu prea e compromis,
M-aș mulțumi cu o mângâiere
Să-mi țină loc de paradis.