STRÄINII NOSTRI

Plânge cu jale un izvor,
De sub o piaträ din Carpati,
De nenorocul acestui popor
Ce-si are fii prea însträinati.

Plânge pämântul nearat
De dorul aurului grâu,
Laträ un câine într-un sat
Iar altul urlä a pustiu.

Bätrâni duminica pe drum
Încovoiati de ani päsesc agale,
Mai trag din pipa veche câte-un fum
Spunând povesti despre "sträinii lor" pe vale.

- Ion? În Israel zugrav
Lucreazä-ntr-un cätun.
Maria? În spital e grav.
Se vor întoarce la Cräciun.

-Dar casa lor o tin pustie?
-Mai mergem noi din când în când.
Pe un perete-i igrasie
Miroase-a praf adus de vânt.

-De Radu täu ce stii? E bine?
În Grecia sau Cipru locuieste?
-Mi-a scris mai ieri, e la cules mäsline.
Nu va mai sta cä nu prea îl pläteste.

-Al meu e în Canada însurat,
Fugit demult färä valize.
Azi proprietar de fabrici.E magnat.
Astept sä mi-l aducä la..."Surprize".

-Bäiatul meu e multumit
Cä nu moare de foame.
Lucrezä noaptea si-i plätit,
În roti auto si-n casetofoane.

Mä rog la Dumnezeu de-o vrea
În viatä câtiva ani sä ne mai tinä,
Cä poate vom avea si noi pe cineva;
La cimitir sä ne aprindä o luminä.ă