Odată ce ochii tăi verzi m-au privit,
Din acel nimeni, cineva a devenit.
Și speranța din ei, din abisul întunecat,
Până în al 9-lea cer m-a ridicat.

Frumusețea ta, în cuvinte greu de descris,
Dintr-un coșmar mi-a schimbat viața într-un vis,
Iar sufletul meu odată trist și întunecat,
Acum cunoaște fericirea , de culori fiind inundat.

Cu zâmbetul tău sincer și minunat,
Temerile din inimă mi le-ai alungat,
Iar cand mâna ta în mâna mea ți-ai pus,
M-am simțit întreg și la viață readus.

Buzele tale, irezistibile precum fructul oprit, de neuitat,
Semnele trecutului și rănile prezentului le-a vindecat,
De aceea fiecare seară o termin prin a-ți spune,
“Te iubesc mai mult ca ieri si mai puțin ca mâine”.