Treceam și te priveam pe prispă,
Torceai cu ochii numai în pământ,
Voiam să vezi cum mânuiam eu carul,
Trecând prin fața ta cântând.

Basmaua îți acoperea mai tot ce ești,
Dar te știam, erai ca rupta din povești,
Mi-aș da mai tot odată să privești,
Spre mine și să îmi zâmbești.

Dar o să vin o zi la tine pe ogor,
Să îți prășesc cu dragoste și dor,
Poate atunci o să mă vezi,
Dorința mea putând să crezi.

Dacă o dată ai vrea să te gândești,
Să vrei a mea să fi pe veci,
Þi-aș da ochii mei să privești,
Că nu aș vrea ca să mai pleci.