Cerul de vară pare să devină
Un cinic și sălbatic rug aprins,
Dar nu se înțelege că-n lumină
Ascuns îi răul care ne-a cuprins.

Schimbări majore, vor urma, în toate,
Și nimeni nu mai știe ce va fi,
Condiția umană va fi, poate,
Hotar ce poate chiar redefini.

Urma-vor lupte fără de motive,
Veni-vor magi cu falduri de minciuni,
Iar omul, plin de gânduri posesive
Va crede că există iar minuni.

Un simplu Nu poate urni dezastre,
Ape și foc și tot ce nu-i știut,
Doar nopțile redevenind albastre
Pot duce timpul către început.

Recalibrări de gânduri renegate
Aduc speranței gândul viitor,
N-avem nevoie să zidim palate,
Chiar regele în sine-i cerșetor.

Un drum de lacrimi va deschide calea
Spre timpul ce urmează a nu fi
Și semn va da că, totuși, întâmplarea
Nu-i modul sigur de a izbândi.

Averi imense dacă se vor pierde
Va însemna că nu-i nimic pierdut,
Dar dacă iarba nu va mai fi verde,
Nici adevărul nu mai e crezut.

Apocalipsa chiar ne va cuprinde,
Când nimeni nu va crede că-i real,
Să fie bine doar de noi depinde,
De a iubi și-a nu trăi banal.
01.08.08