viața râvnită în uranică risipă
unduiește cuibul șarpelui de casă
păcatul prim trufia oglindită-n clipă
a fost iubirea pentru propria melasă

și orbital respir sărutul chitit că ea e
că pentru dealuri oltul nu e ham de-ntors
dacă simțurile-s copaci sunt și văpaie
și orice țâță-ntre secunde e de stors

apare ea și o strecoară
flacăra crescută la rang de gutuie
și termină de masticat
spuma sărutării amăruie
mâncăm împreună ca în obicei
salate din fructe osoase de zei
tacticos cu furculița vânează cuib de năpârci
și îmi vorbește de sub unghiile ei
pozeaza fiecare pas în rol de gospodină ființă
ia revista în mână și mă privește printre rânduri
se face că mă sărută pe arc și
plecăm împreună ca o pereche de cuci
să ne ouăm gândurile in celelalte cuiburi