Nea Ion avea o livada cu mere. Se facuse toamna iar merele erau numai bune de cules. Nea Ion era un taran smecher, printre cei mai instariti din satul sau. Dar nici vecinul lui, nea Gheorghe, nu era mai prejos. Nea Gheorghe avea si el o livada cu pere; moi si zemoase, acestea ar fi facut pofta oricui.

Nea Ion statea la fereastra si privea cu jind spre perele din livada vecinului sau. Insa el habar nu avea ca si nea Gheorghe poftea la merele din livada sa. Daca cei doi ar fi trait intr-o epoca primitiva, cu siguranta ar fi realizat un troc: unul ar fi dat o lada cu mere, celalalt o lada cu pere si amandoi ar fi fost fericiti. Dar smecherii nostri au evoluat si nu mai traiesc de mult intr-o epoca primitiva!

Dupa miezul noptii, cand luna era bine ascunsa in spatele norilor, nea Ion a iesit pe furis din casa sa, a sarit gardul in livada vecinului si a adunat la nimereala un cos de pere. Apoi s-a intors, a ascuns perele intr-o camara si s-a culcat foarte multumit de felul in care se descurcase. Nu mult timp dupa asta, s-a sculat si nea Gheorghe. A luat un cos, a sarit gardul si a adunat repede niste mere din livada lui nea Ion.

Cei doi tarani sunt acum foarte multumiti de ispravile lor. Nu numai ca au fiecare cate un cos cu fructe din livada vecinului lor, dar au reusit asta fara ca sa dea nimic in schimb!